Definita cuvantului pretor
PRÉTOR s.m. 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. Șeful administrativ al unei plăși. [< lat. praetor, cf. fr. préteur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pretor
fonatór adj. m., f. fonatoáre; pl. f. fonatoáre Vezi definitia »
ELABORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care elaborează (ceva). (< fr. élaborateur) Vezi definitia »
favoritór, favoritoáre, adj. (înv.) favorabil. Vezi definitia »
CLIMATIZÓR s. n. aparat care permite climatizarea. (< fr. climatiseur) Vezi definitia »
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea unor hotărâri judecătorești. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris. Vezi definitia »