CADÉNȚĂ, cadențe, s. f. 1. Repetare regulată a unei mișcări; ritm. ◊ Loc. adv. În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc îl trage pe minut. 2. Succesiune ritmică a unor unități în muzică și în poezie. ♦ Succesiune de armonii care formează partea finală a unei compoziții muzicale. ♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistică, situat de obicei la finalul unui concert. – Fr. cadence (< it.). Vezi definitia »

PARANTÉZĂ s. f. 1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși. ◊ (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse) Vezi definitia »

PELAGROZÍNĂ s. f. Substanță toxică aflată în bobul de porumb alterat. – Din fr. pellagrosine. Vezi definitia »

TAPÚRĂ, tapuri, s. f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. – Din fr. tapure. Vezi definitia »

POLICIOÁRĂ, policioare, s. f. 1. Diminutiv al lui poliță¹. 2. (Reg.) Partea de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. – Poliță¹ + suf. -ioară. Vezi definitia »