aián (aiéni), s. m. – Personaj de vază în satul sau regiunea sa, notabil. Tc. ayan, din arab. a‘jân „ochi” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 38); cf. sb. ajan, fr. ayan (cf. Gamillscheg 64). Este termen propriu administrației turcești, care s-a păstrat numai în Dobr. N. N. Densusianu, Dacia preistorică, 1082, îl derivă fantezist din gr. ἄια. Vezi definitia »

BUGLOVIAN, subetaj al Miocenului superior, intermediar între Fortonian și Sarmațian (1). Vezi definitia »

MITOCÁN, mitocani, s. m. Om cu comportări grosolane, vulgare; bădăran, mojic. ♦ (Înv.) Locuitor de la periferia unui oraș. – Mitoc + suf. -an. Vezi definitia »

ALBIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior). (< fr. albien) Vezi definitia »

RODÁN, rodane, s. n. (Reg.) Unealtă casnică cu care se deapănă firele textile de pe scul pe țevi sau pe mosoare; sucală. – Din ngr. rodháni. Vezi definitia »