CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

panc, -ă, adj. (reg.) nebun, trăznit, aiurit, zăpăcit, țicnit. Vezi definitia »

blanc, s. invar. (intl.) bani. Vezi definitia »

chidínc, chidíncuri, s.n. (reg.) tocmeală. Vezi definitia »

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și talpă groasă. – Din magh. bakancs. Vezi definitia »