VRÉSCUR s. n. v. vreasc. Vezi definitia »

gắbur², gắburi, s.m. (reg.) țăran sas. Vezi definitia »

țepúr, -ă, țepúri, -e, adj. (reg.) 1. (despre coarne, urechi, fire de păr) ridicat în sus și ascuțit. 2. cu gust înțepător, iute. 3. robust, voinic. 4. țanțoș, mândru, fudul. Vezi definitia »

OXIÚR, oxiuri, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) și al unor animale, depunându-și ouăle în jurul orificiului anal. [Pr.: -xi-ur] – Din fr. oxyure. Vezi definitia »

MERCÚR s. n. Element chimic, metal de culoare albă-argintie, cu luciu puternic, lichid la temperatura obișnuită, foarte dens și mobil, întrebuințat în tehnică și în medicină; hidrargir, argint-viu. – Din fr. mercure, germ. Merkur. Vezi definitia »