PAGÓDĂ s. f. (< fr. pagode; cuv. al unei limbi din India) 1. Templu, edificiu religios (hindus, budist sau brahman), la unele popoare orientale, alcătuit din mai multe etaje care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus, dând edificiului o formă piramidală. ♦ Abajur-pagodă = abajur a cărui formă este asemănătoare cu acoperișul unei pagode. 2. Idol, zeu adorat într-o pagodă. 3. Mică figurină chinezească, cu capul mobil, fabricată în China, în sec. 17-18. 4. Monedă de aur indiană cu circulație în sec. 17-19. (Notă: Definiția este din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »

TRANSCONDUCTÁNȚĂ s. f. conductanță de transfer a energiei de la un generator la un receptor. (< fr. transconductance) Vezi definitia »

BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika. Vezi definitia »

MOTORÍNĂ s. f. combustibil lichid obținut la distilarea primară a țițeiului sau a unor produse sintetice. (< germ. Motorin) Vezi definitia »

LIPÍDĂ, lipide, s. f. (Mai ales la pl.) Substanță organică grasă, insolubilă în apă, componentă a materiei vii. – Din fr. lipide. Vezi definitia »