CEAI, (1) s. m., (2, 3, 4) ceaiuri, s. n. 1. S. m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant (Thea sinensis); p. restr. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S. n. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Băutură obținută prin macerația, infuzia sau decocția frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S. m. Timpul, masa (de dimineață) la care se bea ceaiul (2). 4. S. n. Reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care se servește ceai (2) sau diferite gustări și se dansează. – Din rus. čai. Vezi definitia »

cușcái, cușcáie, s.n. (reg.) săniuță pe care se transportă lemnele de foc. Vezi definitia »

ZÚMBAI-ZÚMBAI interj. Zumbai. Vezi definitia »

TÍHAI interj. Exclamație care exprimă mirare, uimire. Vezi definitia »

cifái s.n. (reg.) pietriș. Vezi definitia »