ECOSISTÉM, ecosisteme, s.n. Complex unitar din biocenoză și mediul fizic înconjurător; biogeocenoză. ◊ ~ uman = Sistem format din populația umană și habitatul său, integrat în biosferă. (din fr. écosystème) Vezi definitia »

tandem, tandemuri s. n. poziție erotică în care partenerii stau unul în brațele celuilalt, așezați pe un scaun sau în fotoliu. Vezi definitia »

oiém (-muri), s. n. – Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținuțe ca plată la moară, la treierat etc. – Var. oem, oim, ui(u)m. Megl. uiem. Sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem, sb., cr. ujam (Miklosich, Lexicon, 1044; Cihac, II, 723). Vezi definitia »

screm s.n. 1. (înv.) încordare, scremut. 2. (reg.) excrement. Vezi definitia »

MERISTÉM s.n. (Bot.) Țesut vegetal tânăr unde au loc diviziuni rapide și numeroase ale celulelor. [< fr. méristème, cf. gr. merizein – a diviza]. Vezi definitia »