RECEPTÓR, -OÁRE adj. Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primește o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; (p. ext.) piesă care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei excitantului exterior în energie nervoasă. [Cf. fr. récepteur]. Vezi definitia »

TRIȘÓR, trișori, s. m. Persoană care trișează (la jocul de cărți). – Din fr. tricheur. Vezi definitia »

FLEXÓR adj., s. m. (mușchi) care ajută la îndoirea unor membre etc. (< lat. flexor) Vezi definitia »

lógor (lógoruri), s. n. – Drojdie (de vin, de măsline etc.). Sb. logor „depunere”, din germ. Lager (Candrea). În Banat. Vezi definitia »

REOSPĂLĂTÓR, reospălătoare, s. n. Jgheab înclinat, confecționat din tablă și căptușit cu faianță, utilizat la spălarea, respectiv la concentrarea cărbunilor. [Pr.: re-o-] – Reo- + spălător. Vezi definitia »