CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiți. ◊ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligat s-o plătească, pe baza unei hotărâri judecătorești, partea care a pierdut un proces părții care a câștigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace bănești oferite de altcineva. Bani de cheltuială = bani destinați cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuială = a cheltui mult (și nerațional). A băga (sau a pune pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți. (Fam.) A da cuiva de cheltuială = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de muncă, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligații etc. ♦ (În contabilitate; la pl.) Rubrică dintr-un registru în care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eală. Vezi definitia »

VIDEOCASÉTĂ, videocasete, s. f. Casetă care conține bandă magnetică pe care se pot înregistra imagini și sunete însoțitoare. [Pr.: -de-o-] – Din engl. videocassette, fr. vidéocassette. Vezi definitia »

sprínglă (-le), s. f. – Laț (pentru păsări). Germ. Sprenkel (Candrea). Vezi definitia »

púhlă s.f. (reg.) om bătrân, neputincios și ramolit. Vezi definitia »

GHINȚIÁNĂ s.f. v. gențiană. Vezi definitia »