jímblă (jímble), s. f. – Pîine albă, franzelă. – Var. (Trans.) jemblă, (Mold.) jemlă, jemnă. Germ. Semmel „pîine albă” (Diez, I, 447), prin intermediul mag. zsemlye, pol. žemla (Cihac, II, 157; Tiktin; DAR). Sec. XVI. Legătura cu fr. gimblette (Bogrea, Dacor., IV, 826) este numai aparentă. Der. jimblar, s. m. (brutar); jimblăreasă, s. f. (brutăreasă); jimblărie, s. f. (brutărie). Jemlugă, s. f. (somon), considerat în general reprezentant al germ. Sälmling, prin intermediul mag. zsemling sau, mai corect, zsemling (Lexiconul de la Buda; Tiktin; Cihac, II, 510; Gáldi, Dict., 140; DAR), pare mai curînd un dim. de la jemlă, prin aluzie la forma peștelui, cf. Trans. jemluță, s. f. (franzelă). Jimișcă (var. jem(n)ișcă), s. f. (pîine franțuzească), reprezintă sb. žimiška (Scriban). Vezi definitia »

AUTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Teorie, susținută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însuși, genesis – naștere]. Vezi definitia »

MIȘÁUCĂ adj. f. (Reg.) Ticăloasă. – Din mișea + suf. -aucă. Vezi definitia »

EPIMÓNĂ s.f. (Ret.) Comorație. [Cf. fr. épimone, gr. epimone]. Vezi definitia »

VUVUZÉLĂ, vuvuzele, s.f. Trompetă de aproximativ 1 metru lungime folosită pe stadioanele din Africa de Sud de către suporteri în timpul meciurilor de fotbal. Originea numelui este în continuare disputată. În limba Zulu înseamnă „a face zgomot” — de la „vuvu” —, iar în argou provine de la cuvântul „duș”. Vezi definitia »