Definita cuvantului tăbuieț
tăbuiéț2 adj. m. (reg. și fam.) scurt și gros (ca un tăbuieț).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu tăbuieț
VORBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, vorbăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -ăreț. Vezi definitia »
SĂTULÉȚ, sătulețe, s. n. Diminutiv al lui sat; sătuc, sătișor, săticel, sătucean. – Sat + suf. -uleț. Vezi definitia »
pescúț, pescúți, s.m. (reg.) 1. peștișor. 2. fiecare dintre mușchii coloanei vertebrale situați deasupra rinichilor, la porc. 3. pasăre numită și pescărel. 4. stânjenel, iris. Vezi definitia »
TURNULÉȚ, turnulețe, s. n. Diminutiv al lui turn; turnișor. – Turn + suf. -uleț. Vezi definitia »
LEUȚ2, leuți, s. m. Leușor2. – Leu2 + suf. -uț. Vezi definitia »