COMANDAMÉNT s.n. 1. Autoritate, putere, organ de comandă (la o mare unitate); loc unde se găsește acest organ. 2. (Fig.) Sentință, precept, normă, regulă. 3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. [Cf. fr. commandement, it. comandamento]. Vezi definitia »

ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune puternică și durabilă față de cineva sau de ceva. – După fr. attachement. Vezi definitia »

REDUNDÁNT, -Ă adj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans]. Vezi definitia »

PROCUMBÉNT, -Ă adj. (despre tulpini) care stă culcat pe pământ fără să formeze rădăcini adventive. (< lat. procumbens) Vezi definitia »

NECONCLUDÉNT, -Ă, neconcludenți, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. – Ne- + concludent. Vezi definitia »