ARSÚRĂ, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; fig. faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare. 2. Rană produsă de foc, de căldură etc. ♦ Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive; stricăciune produsă pe un obiect de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive. 3. Senzație usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc. 4. Loc unde a ars o pădure. 5. Strat de oxid negru de fier, produs în timpul laminării la cald, al forjării sau al tratamentului termic al unui oțel. ♦ Solzi de oxid de fier, detașați la laminarea sau forjarea oțelului. – Lat. arsura. Vezi definitia »

HIPERFRECVÉNȚĂ, hiperfrecvențe, s. f. (Fiz.) Frecvență corespunzătoare microundelor. – Din fr. hyperfréquence. Vezi definitia »

tuleáscă s.f. (reg.) om nătăfleț. Vezi definitia »

chițiboáică, chițiboáice, s.f. (reg.) 1. șopron, casă mică, chițimie. 2. pivniță. 3. gaură în zid prin care se aprinde soba. Vezi definitia »

FENILALANÍNĂ s. f. aminoacid aromatic, sub formă de cristale solubile în apă, în proteinele vegetale. (< fr. phénylalanine) Vezi definitia »