MIȘÉL, -EÁ, mișei, -ele, adj., s. m. și f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laș, fricos. 2. (Înv.) (Om) de condiție modestă, de rând. 3. (Înv. și reg.) (Om) sărac, nevoiaș; (om) vrednic de plâns. 4. (Înv. și reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; p. ext. (om) lipsit de energie. – Lat. misellus. Vezi definitia »

spătél s.n. (reg.) perete de bârne sau bârnă care servește ca rezemătoare (cu spatele) pentru ciobanii care mulg oile; spătar. Vezi definitia »

FLÁBEL s. n. (ant.) evantai mare din pene pe care îl purta un sclav. (< lat. flabellum) Vezi definitia »

BRĂDĂȚÉL, brădățele, s. n. (Reg.) Brădet mic, tânăr. – Brădet + suf. -el. Vezi definitia »

GLOCKENSPIEL s. n. Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport, care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare cu clinchetul de clopoțel; joc de clopoței. [Pr.: glócănșpil] – Cuv. germ. Vezi definitia »