TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec. Vezi definitia »

PARCÁN, parcane, s. n. 1. Îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor. ♦ Bârnă întrebuințată la construirea unui dig, a unui pod etc. 2. Fortificație făcută în trecut din bârne, scânduri etc.; zid de apărare, parapet. [Var.: (reg.) părcán s. n.] – Din pol., ucr. parkan, magh. párkány. Vezi definitia »

SUBUMÁN, -Ă adj. Necorespunzător condiției umane; (p. ext.) animalic. [Cf. fr. sous-humain]. Vezi definitia »

ANGLICÁN, -Ă adj. Referitor la anglicanism. [< fr., engl. anglican]. Vezi definitia »

stolohán, stoloháni, s.m. (reg.) 1. bucată mare de piatră, de pământ etc.; bolovan, stâncă. 2. bulgăre sau cocoloș (de brânză, de caș, de unt, de sare etc.). 3. porțiune întărită la pulpa animalelor. Vezi definitia »