náște (násc, născút), vb. – 1. (Înv.) A făta. – 2. A aduce la lumină, a apărea. – 3. (Refl.) A se ivi, a veni pe lume. – 4. A ieși, a se produce. – Mr. nascu, megl. nasc, istr. nǫscu. Lat. nascĕre (Pușcariu 1155; Candrea-Dens., 1207; REW 5832), cf. it. nascere, prov. naisser, fr. naître, cat. naixer, sp. nacer, port. nascer. – Der. născare, s. f. (naștere); născător, adj. (generator, care dă naștere; s. m., tată); născut, s. n. (înv., naștere; înv., Nașterea Domnului); naștere, s. f. (faptul de a naște; Crăciun; început; organ genital femeiesc); renaște, vb., format după fr. renaître; Renaștere, s. f., după fr. Renaissance. Cf. nat. Vezi definitia »

preliminariaménte adv. (înv.) în mod preliminar. Vezi definitia »

TEMPORARITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este temporar. (< engl. temporarity) Vezi definitia »

IMPREGNABILITÁTE s. f. Calitatea de a fi impregnabil. – Din fr. imprégnabilité. Vezi definitia »

BIPOLARITÁTE s. f. stare a unui corp bipolar (1). (< fr. bipolarité) Vezi definitia »