BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care începe să se deschidă. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. A da (mâncare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; ageamiu; p. restr. recrut; student în primul an. – Din ngr. bubúki. Vezi definitia »

TROC s.n. (Ec.) Schimb în natură (obișnuit în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerțului. [< fr. troc]. Vezi definitia »

potróc³, -oácă, adj. (înv.; despre lovituri) care este foarte tare, foarte puternic. Vezi definitia »

flaimóc (flaimúc), flaimoci, s.m. (pop. și fam.) Nătărău, neghiob, prostănac, nătăfleț. Vezi definitia »

MICROCÓC, micrococi, s. m. Bacterie în formă de sferă, care se prezintă izolat sau în grup, de dimensiuni mai mici decât cocii. – Din fr. microcoque. Vezi definitia »