SAMARITEÁN, -Ă, samariteni, -e, s. m. și f. 1. Persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria, provenită din amestecul evreilor antici cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni, și care a constituit principalul nucleu etnic al statului antic Israel. 2. Om milos; binefăcător. [Var.: samarineán, -ă s. m. și f.] – Din fr. samaritain. Vezi definitia »

ESTETICIÁN, -Ă, esteticieni, -e, s. m. și f. Specialist în estetică [Pr.: -ci-an] – Din fr. esthéticien. Vezi definitia »

EOCAMBRIÁN, -Ă adj., s. n. (din) partea inferioară a cambrianului. (< fr. éocambrien) Vezi definitia »

alimán (-nuri), s. n. – Necaz, belea, primejdie. Tc. (arab.) al emān (Lokotsch 66; Bogrea, Dacor., IV, 788; Scriban); cf. aman. Sunt greșite indicațiile lui Cihac, II, 633 (ngr. ἀλλοίμονον) și cele din DAR (tc. alaman „tîlhar”). – Der. alimăni, (var. alimăna, alivăni), vb. (a blestema). Vb. alimăni „a se învecina”, pe care DAR îl citează ca fiind identic cu cel anterior, provine mai curînd de la (a)liman „port”. Vezi definitia »

șprițan, șprițane s. n. v. șpriț. Vezi definitia »