Definita cuvantului rețetar
REȚETÁR s.n. 1. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete, componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 2. (Mar.) Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. Bloc cu formulare pentru rețete (1). // s.m. Cel care execută rețetele într-o farmacie. [< rețetă + -ar, cf. it. recettario, germ. Receptar].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rețetar
tipár (-re), s. n. – 1. Formă, matrice. – 2. Etalon, șablon. – 3. Model, formă. – 4. Urmă, amprentă. – 5. Tipografie, presă tipografică. – 6. Imprimare, publicație. Mgr. τυπάριον (Cihac, II, 707; Murnu 56), cf. sl. tiparŭ (Conev 114). – Der. tipări, vb. (a reproduce, a imprima, a publica, a da formă, a modela); tipăreală, s. f. (imprimare, munca de tipar); tipăritură, s. f. (publicație); tiparnă, s. f. (înv., tipografie), din sl. tiparĭnŭ, cultism; tiparnic, adj. (tipărit; de tipar, tipografic), înv.; tiparniță, s. f. (tipar, tipografie), înv.; întipări, vb. (a imprima); retipări, vb. (a reimprima). Vezi definitia »
samár (samáre), s. n. – 1. Șa de povară, tarniță. – 2. Creastă, culme de casă. – Mr. sumar, sămar, megl. sămar. Sl. samarŭ „încărcătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 324), cf. bg., sb., cr., slov., alb. samar, tc. semer, mag. szamar „măgar”, din mgr. σα(γ)μάριον (Meyer, Türk. St., I, 40; Vasmer, Gr., 129; cf. REW 7512). Der. din mgr. (Roesler 576) sau din tc. (Lokotsch 1883; Ronzevalle 101) este improbabilă, ca și originea rom. a bg. (Capidan, Raporturile, 210). – Der. însămăra, vb. (a pune samarul). Vezi definitia »
pătrunzár s.f. (reg.) perforator, dorn, priboi, potricală. Vezi definitia »
TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar. Vezi definitia »
GĂITĂNÁR, găitănari, s. m. (înv.) Fabricant sau negustor de găitane (1). [Pr.: gă-i-] – Găitan + suf. -ar. Vezi definitia »