NARÂMZÍU, -ÍE adj. v. narangiu. Vezi definitia »

CATARGIU, Barbu (1807-1862, n. București), om politic conservator român. Orator de mare talent. Ministru de finanțe în primul guvern din Țara Românească după Unire. A condus întîiul guvern (ian.-iul. 1862) după proclamarea Unirii definitive a principatelor și a susținut soluționarea chestiunii agrare, prin generalizarea învoielilor agricole libere între țărani și moșieri și împroprietărirea limitată din domeniile statului. Asasinat la ieșirea din incinta Parlamentului de o persoană rămasă neidentificată. Vezi definitia »

UIÚ interj. v. uiuiu. Vezi definitia »

váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii) Vezi definitia »

AGAMETÁNGIU s. n. corp de fructificație în care se dezvoltă agameții. (< fr. agamétange) Vezi definitia »