mânc, mấncuri, s.n. (reg.) scobitura tălpii piciorului. Vezi definitia »

BLANC [blã], Louis (1811-1882), istoric și om politic francez. Socialist utopist. Membru al guvernului provizoriu în 1848; inițiatorul „Atelierelor naționale”. Vezi definitia »

FLANC s. n. 1. extremitate laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă. ♦ din ~ = dintr-o parte; în ~ (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 3. (teatru) nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. 4. porțiune laterală dintr-o cută de teren, în care straturile își mențin înclinarea aproximativ constantă. ◊ fiecare dintre părțile laterale exterioare ale unei nave. 5. fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal. (< fr. flanc) Vezi definitia »

TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec. Vezi definitia »

CLINC interj. v. cling. Vezi definitia »