ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire (esențială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum. Vezi definitia »

ÚMLAUT s.n. Palatalizarea vocalelor a, o, u în limba germană. ♦ (Poligr.) Semn tipografic compus din două puncte orizontale, care se așază deasupra acestor vocale. V. tremă. [Pron. -laut. / < germ. Umlaut]. Vezi definitia »

REVOLÚT, -Ă adj. 1. Care și-a încheiat cursul, care s-a terminat; împlinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Întors în afară, în jos. [Cf. fr. révolu, lat. revolutus]. Vezi definitia »

BEIRUT (BEYROUTH), cap. Libanului, port la M. Mediterană; 1,68 mil. loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Pr. centru politic, comercial și bancar al țării. Constr. de mașini. Ciment; rafinărie de petrol. Ind. alim., de tricotaje și de prelucr. a pieilor. Patru universități (între care una franceză și alta americană). Marea Moschee (1291). Muzee. Anticul Berytos, în ev. med. s-a aflat în stăpînirea arabilor, a cruciaților (1110-1187 și 1197-1291), iar mai tîrziu a turcilor otomani (1516-1918). Centru ad-tiv al terit. „Marele Liban”, sub mandat francez (din 1920), B. devine cap. rep. independente Liban (din 1943). Structura populației – musulmani, creștini și refugiați palestinieni (după 1975) – a provocat violente lupte de stradă soldate cu numeroase victime și distrugerea practic a orașului. Vezi definitia »

REBÚT s.n. Produs necorespunzător condițiilor tehnice cerute și care nu poate fi utilizat în scopul pentru care a fost făcut. ♦ La rebut = la reformă; prost, rău, nefolositor. [Pl. -uri. / < fr. rebut]. Vezi definitia »