Definita cuvantului legănătură
LEGĂNĂTÚRĂ, legănături, s. f. (Rar) Legănare. – Legăna + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu legănătură
MÂNTUÍNȚĂ, mântuințe, s. f. (Înv.) Mântuire. [Pr.: -tu-in-] – Mântui + suf. -ință. Vezi definitia »
OXIURÓZĂ s.f. v. oxiuriază. Vezi definitia »
SUPRACLÁSĂ s. f. (biol.) categorie sistematică superioară clasei. (după fr. surclase) Vezi definitia »
ALBUMÍNĂ s.f. Substanță organică din grupul proteinelor, care intră în constituția celulei animale și vegetale. // (În forma albumin-, albumino-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) albumină”. [< fr. albumine]. Vezi definitia »
VILEGIATÚRĂ, vilegiaturi, s. f. Concediu, vacanță etc. petrecută de cineva în afara locului său de domiciliu. [Pr.: -gi-a-. – Var.: (pop.) viligiatúră s. f.] – Din fr. villégiature. Vezi definitia »