Definita cuvantului chișereu
chișeréu (-éie), s. n. – Arpagic. – Var. (ortografică) chisărău. Mag. keserü „amar” (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chișereu
potintéu, potintéie, s.n. și adv. (reg.) 1. lemn scurt, fix, care depărtează cormana de coarnele plugului. 2. lemn care sprijină alt lemn; proptea. 3. obstacol, piedică. 4. (adv.) drept, nemișcat, neclintit; dârz. Vezi definitia »
éu pron. – Pronume personal de pers. 1 sing. – Mr. eu, io(ŭ), mine, megl., istr. io. Lat. ego (Diez, I, 239; Pușcariu 771; Candrea-Dens., 533; REW 2830), cf. alb. un(ë), vegl. jo, it. io (sard. eo, Matera eu), prov. ieu, fr. je, sp. yo, port. eu. Gen. mie ‹ mĭhĭ, dat. (î)mi ‹ mĭ, acuz. mă ‹ mē sau mine ‹ mēne. Se folosește acuz. cu prep.: cu mine, fără mine, decît mine, pentru mine, etc. În Munt., în limbajul popular și vulgar, se pronunță io. Vezi definitia »
POMACÉU, -ÉE I. adj. referitor la mere; de culoarea verde a merelor. II. s. f. pl. subfamilie de arbori și arbuști fructiferi din familia rozaceelor: mărul, părul etc. (< fr. pomacé/es/) Vezi definitia »
TUPÉU s. n. 1. îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet) Vezi definitia »
TERMORELÉU, termorelee, s. n. Releu a cărui funcționare este comandată fie de modificarea temperaturii mediului înconjurător, fie de căldura produsă în urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil. – Din fr. thermorelais. Vezi definitia »