RIDICĂTÚRĂ, ridicături, s. f. 1. Înălțime, proeminență. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). – Ridica + suf. -ătură. Vezi definitia »

TENDINÍTĂ s. f. inflamație a unui tendon; tenozită. (< fr. tendinite) Vezi definitia »

STÚPĂ s.f. Monument funerar hindus în care se păstrează cenușa sau relicvele unei căpetenii budiste. [< fr. stoupa, sanscr. stupa]. Vezi definitia »

SAPONÍNĂ, saponine, s. f. Substanță de origine vegetală care, în contact cu apa, formează o spumă abundentă și persistentă. – Din fr. saponine. Vezi definitia »

LEGUMICULTÚRĂ, legumiculturi, s. f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării legumelor. – Din legumă + cultură. Vezi definitia »