AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, adj. Căruia îi place să uzeze (și uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziții; care găsește satisfacție în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire. Vezi definitia »

CIORICÁR s. m. v. ciorecar. Vezi definitia »

spinărár, spinăráre, s.n. (înv.) curea de la ham, așezată pe spinarea cailor. Vezi definitia »

PUTINÁR, putinari, s. m. (Rar) Meseriaș care face și vinde putini. – Putină + suf. -ar. Vezi definitia »

STRUGÁR s. m. v. strungar¹. Vezi definitia »