PIERÍT, -Ă, pieriți, -te, adj. 1. (Pop.) Mort (de obicei de moarte violentă, nefirească). 2. Care a dispărut, care nu mai există. 3. (Despre oameni și fața lor) Lipsit de vigoare, slab; palid, descompus (de durere, de frică etc.); p. ext. descurajat, deznădăjduit; copleșit, distrus. ♦ Care se află într-o mare primejdie sau într-o situație extrem de grea. ♦ (Substantivat, m.; pop., în sintagma) Cel pierit = sifilis. – V. pieri. Vezi definitia »

TRIDIMÍT s. n. silice naturală polimorfă, constituent al rocilor efuzive recente. (< fr. tridymite, germ. Tridymit) Vezi definitia »

MINȚÍT s. n. Faptul de a minți. – V. minți. Vezi definitia »

absorbít adj. m., pl. absorbíți; f. absorbítă, pl. absorbíte Vezi definitia »

TACLI'T Taclite Cingatoare de stofa vargata ce se laga peste mijloc sau la cap, turceste: „Dascalul Chiosea, batran cu antereu de calemberiu, la cap cu cauc de ~ vargat cu cearsaf alb se plimba pe dinnaintea baietilor”. ..„ciocoii.. incinsi cu ~ asezate astfel incat le acoperea pantecelesi o parte din piept” Nicolaie Filimon „Ciocoii vechi si noi” sursa Dictionar enciclopedic ilustrat „Cartea Romaneasca” Candrea Adamescu Vezi definitia »