OSTRACÍSM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie]. Vezi definitia »

TITOÍSM s. n. formă de socialism practicată în fosta Iugoslavie sub conducerea lui Iosif Broz Tito. (după fr. titisme) Vezi definitia »

REIONÍSM s.n. Mișcare în artele plastice din Rusia de la începutul sec. XX, care își propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune, să dea impresia că opera ar fi atemporală și aspațială. [Scris și rayonnism, pron. -re-io-. / cf. fr. rayonnisme]. Vezi definitia »

ATLETÍSM s. n. Ramură a sportului care cuprinde un ansamblu de exerciții de alergări, sărituri și aruncări. – Fr. athlétisme. Vezi definitia »

EUDEMONÍSM s. n. Concepție etică și principiu care pune la baza moralei năzuința spre fericire. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme. Vezi definitia »