CRÂCNÍRE, crâcniri, s. f. Acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală. – V. crâcni. Vezi definitia »

UMANIZÁRE s.f. Acțiunea de a umaniza și rezultatul ei; însuflețire; civilizare. [< umaniza]. Vezi definitia »

VORBÍRE, vorbiri, s. f. 1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit¹. ♦ Limbaj. ◊ Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima. 2. Limbă, grai. 3. (Înv.), Cuvânt; mențiune. – V. vorbi. Vezi definitia »

ÎNSUMÁRE s.f. Acțiunea de a însuma. [< însuma]. Vezi definitia »

EPITELIZÁRE s.f. (Med.) Acoperirea cu epiteliu a unei plăgi după cicatrizare. [După fr. epithélisation]. Vezi definitia »