Definita cuvantului sifon
SIFÓN s.n. 1. Tub curbat sub formă de U întors, folosit pentru a transvaza un lichid între două niveluri diferite. 2. Piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie de sticlă pentru apă gazoasă. ♦ Apa gazoasă dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor în formă de tub, care servește pentru locomoție. 6. Canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sifon
HELICÓN s.n. Instrument muzical de suflat cu tonuri grave, folosit mai ales în muzica militară. [Cf. fr. hélicon, germ. Helikon]. Vezi definitia »
BALÓN1 s.n. 1. Vehicul aerian constând dintr-un corp sferic, care se umple cu un gaz mai ușor decât aerul pentru a se menține în atmosferă. ◊ (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a face glume pe seama cuiva. ♦ Bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii. 2. Vas, în general de formă sferică, folosit pentru anumite operații chimice. ◊ Balon de săpun = bășică suflată din clăbuci de săpun. 3. Minge (de fotbal, de baschet etc.). [Pl. -oane. / < fr. ballon]. Vezi definitia »
PISTÓN s.n. 1. Organ de mașină adaptat etanș în interiorul unui cilindru (în care are o mișcare rectilinie alternativă, spațiul pe care-l închide între el și cilindru, umplut cu un fluid, variind permanent), care contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru în energie mecanică (la motoare) sau invers (la pompe, compresoare etc.). 2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător trompetei. ♦ Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente de suflat. [Pl. -oane. / < fr. piston, cf. lat.t. pistare – a presa]. Vezi definitia »
DURILÓN, duriloane, s. n. (Franțuzism.) Bătătură (2). – Din fr. durillon. Vezi definitia »
COBALTOTRÓN s. n. aparat pentru radioterapie în anumite boli maligne, cu cobalt radioactiv. (< cobalt + -tron) Vezi definitia »