COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente. Vezi definitia »

TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant. Vezi definitia »

EFLORISMÉNT s.n. (Geol.) Alterare a suprafeței unei roci. [< fr. effleurissment]. Vezi definitia »

EDIFIÁNT, -Ă adj. 1. moral, moralizator, educativ. 2. edificator. (< fr. édifiant) Vezi definitia »

BASCULÁNT, -Ă adj. Cu mișcări de basculă; care se basculează. ◊ Autocamion (sau vagon) basculant = autocamion (sau vagon) a cărui platformă se poate ridica dintr-o parte pentru descărcare. [Cf. fr. basculant]. Vezi definitia »