Definita cuvantului cistic
cistíc (cístice), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. Sl., cf. sb. čestar, rut. čistak, cu același sens; lipsește veriga imediată. Aceeași origine în cistină, s. f. (Dobr., vîrșă), cf. bg. čistina, găstina „grosime”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cistic
RADIOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la radiotehnică, de radiotehnică. [< fr. radiotechnique]. Vezi definitia »
poporálnic, poporálnică, adj. (înv.) popular. Vezi definitia »
POLIMETÁLIC, -Ă adj. (despre minereuri, zăcăminte) care conține mai multe metale. (< poli- + metalic) Vezi definitia »
TRICROMÁTIC, -Ă adj. Referitor la trei culori fundamentale, astfel alese încât una să nu poată fi reprodusă prin amestecul celorlalte două; tricolor. [Cf. fr. trichromatique]. Vezi definitia »
nimíc adv. – Deloc. – Var. nimica, nemic(ă), înv. Lat. nemῑca (Diez, I, 276; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1181; Candrea-Dens., 1094; REW 5885), cf. v. ven. nemiga, v. fr. nemie, it. ne mica. În limba veche, păstrează sensul etimologic de „cîtuși de puțin”; nemica de arme nu s’au apucat, ce de fugă (Gr. Ureche); n-au mai rămas nemică verdeață (Dosoftei). Cf. mică. Der. nimic, s. n. (bagatelă, micime, fleac); nimici, vb. (a anihila, a distruge, a suprima); nimicitor, adj. (distrugător); nimicnicie, s. f. (vanitate, nulitate); nimiccie, s. f. (înv., nulitate). Vezi definitia »