MENSURALÍSM s. n. sistem de notație muzicală inventat de islamici, care permitea să fie definite exact raporturile de valoare (de durată a sunetelor) dintre o notă și alta. (< germ. Mensural/musik/ + -ism) Vezi definitia »

XENOMORFÍSM s.n. Xenomorfie. (din fr. xénomorphisme) Vezi definitia »

NATURALÍSM s. n. 1. curent, tendință în artă și literatură care își propune reproducerea obiectivă a realității, acordând preferință aspectelor urâte, vulgare ale naturii omenești. 2. curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și biologic în explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură. 4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme) Vezi definitia »

SINAPÍSM, sinapisme, s. n. Cataplasmă făcută din făină de muștar și apă, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului cu scopul de a provoca un aflux al sângelui. – Din fr. sinapisme. Vezi definitia »

TRANSFORMÍSM s. n. concepție biologică potrivit căreia numeroasele specii vegetale și animale de astăzi sunt rezultatul unui îndelungat proces istoric de transformare. (< fr. transformisme) Vezi definitia »