Definita cuvantului ciubotă
ciubótă (ciubóte), s. f. – 1. Gheată, cizmă. – 2. (Înv.) Butuc în care se prindeau picioarele deținuților. – 3. (Pl., înv.) Indemnizație de transport care se plătea de obicei portăreilor care aduceau înștiințări. – Var. ci(o)botă (și der.). Tc. çabata (de unde și it. ciabatta, fr. savate, sp. zapato) intrat prin filieră pol. czobot, rus. cobot (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 51; DAR). Dicționarele nu înregistrează sensul 2, pe care DAR îl confundă cu 3, în ciuda ex. pe care îl dă în continuare. Der. ciubotar, s. m. (cizmar); ciubotăraș, s. m. (insectă, Telephorus fuscus); ciubotăreasă, s. f. (nevastă de cizmar); ciubotăresc, adj. (cizmăresc); ciubotărie, s. f. (cizmărie); ciuboțică, s. f. (primulă, Primula officinalis), în general numită ciuboțica-cucului; ciuboti, vb. (înv., a amenda).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciubotă
arătúră (arătúri), s. f. – Arat, acțiunea și rezultatul lui a ara. Lat. ărātūra (Pușcariu 110; REW 602 a; DAR); cf. it. aratura, v. fr. areüre,, cat., sp., port. aradura. Cf. ara. Vezi definitia »
cínteză (cínteze), s. f. – Mică pasăre cîntătoare (Fringilla coelebs). – Var. cintez, cintiță, cintezoi, țintizoi. Creație expresivă, bazată pe rădăcina expresivă cint- care imită cîntecul păsărilor cîntătoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Drăganu, Dacor., III, 695; DAR); cf. lat. cincitare „a cînta mierla”, mr. cionă „cinteză”, megl. cifincă „cinteză”, bg. činka „cinteză”. Der., prin intermediul suf. -ză, cf. pupăză. Cinflor, s. m. (grangur, Oriolus galbula) pare deformație prin intermediul unei etimologii populare de la *cintior, cf. celălalt nume al său pișcă-n flori (DAR). Vezi definitia »
-IZÁNT(Ă), -ÍZĂ elem. -iza. Vezi definitia »
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. Vezi definitia »
LĂCRIMÚȚĂ, lăcrimuțe, s. f. (Reg.) Lăcrimioară (1). [Var.: lăcrămúță s. f.] – Lacrimă + suf. -uță. Vezi definitia »