Definita cuvantului condicuță
CONDICÚȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a femeilor prostituate profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu condicuță
ARTERIOSCLERÓZĂ s.f. Îngroșare și sclerozare a pereților arterelor și a arteriolelor. [< fr. artériosclérose, cf. lat. arteria – arteră, gr. sklerosis – duritate]. Vezi definitia »
vírgulă (-le), s. f. – Unul din semnele de punctuație. Lat. virgula (sec. XIX). Vezi definitia »
ALTÉȚĂ s.f. Titlu dat principilor și principeselor; înălțime. [Pl. -țe. / < it. altezza]. Vezi definitia »
DESINÁPSĂ s. f. separare (prematură) a cromozomilor omologi după împerechere în cursul meiozei. (după fr. désynapsis) Vezi definitia »