DIPLOMAȚÍE s.f. 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță pentru a asigura legături reciproce cu celelalte state și a realiza obiectivele politicii sale externe. ♦ Ansamblu de metode și de procedee folosite în domeniul relațiilor internaționale dintre state. ♦ Carieră, funcție de diplomat. ♦ Totalitatea diplomaților. 2. Abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). [Cf. fr. diplomatie, it. diplomazia]. Vezi definitia »

OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din germ. Oxydimetrie. Vezi definitia »

PROTOGINÍE s. f. proteroginie. (< fr. protogynie) Vezi definitia »

SINUSOGRAFÍE s. f. radiografie a sinusurilor venoase cu ajutorul unei substanțe opace la razele X. (< fr. sinusographie) Vezi definitia »

CLAUSTRÁȚIE s. f. claustrare. ◊ mod de creștere a animalelor într-un spațiu limitat, în condiții de tip industrial. (< fr. claustration) Vezi definitia »