Definita cuvantului clăbuc
clăbúc (clăbúci), s. m. – 1. Bășică, bulbuc. – 2. Spumă făcută de săpunul amestecat cu apă. – 3. Spumă, salivă. – 4. Pleavă. – 5. Insectă, Meloe proscarabaeus. Sl., cf. bg. klabuk, sb., cr. klobuk (Cihac, II, 59; Conev 38). – Der. clăbuci, vb. (a face spumă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu clăbuc
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -ce, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc. Vezi definitia »
SAMBÚC I. s.n. punte volantă a unei mașini de război medievale, care se lăsa dintr-un turn de asediu pe zidurile cetății asediate. II. s.f. un fel de harfă cu patru coarde, la greci. (< fr. sambuque, lat. sambuca, gr. sambuke) Vezi definitia »
BOCLÚC s. n. v. bucluc. Vezi definitia »
scăunúc, scăunúce, s.n. (reg.) scaun mic, scăunaș, scăunel. Vezi definitia »
SUGIÚC s. n. 1. Produs de cofetărie făcut din nuci muiate în must fiert cu făina. ♦ Bigi-bigi. 2. (Înv.) Un fel de cîrnat afumat preparat din carne de oaie, de capră sau de vită; ghiuden. – Din tc. sucuk. Vezi definitia »