AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit sau învestit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Fr. authentique (lat. lit. authenticus). Vezi definitia »

ORGANOMETÁLIC, -Ă adj. (despre compuși) care conține radicali carbonați uniți cu un metal. (< fr. organométallique) Vezi definitia »

OMOTÉTIC, -Ă adj. care prezintă omotetie. (< fr. homothétique) Vezi definitia »

MAGNETOCALÓRIC, -Ă adj. (despre un fenomen caloric) care se produce când se magnetizează o substanță feromagnetică. (< fr. magnétocalorique) Vezi definitia »

ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic]. Vezi definitia »