Definita cuvantului subprefectură
SUBPREFECTÚRĂ s.f. (În trecut) 1. Funcția de subprefect. 2. Plasă administrată de un subprefect. ♦ Comună reședință a subprefectului; localul în care funcționa subprefectul. [< sub- + prefectură, după fr. sous-préfecture].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu subprefectură
ENTEROCHINÁZĂ, enterochinaze, s. f. Enzimă prezentă în sucul intestinal, care activează acțiunea secreției pancreatice. – Din fr. entérokinase. Vezi definitia »
BANCĂ3 s. f. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane. ◊ scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. ♦ a sta în banca sa = a fi neutru, a sta pasiv, indiferent. (< fr. banc, germ. Bank) Vezi definitia »
cetéră (-re), – 1. (Înv.) Citolă. – 2. (Trans.) Vioară. – Var. ceateră, ce(a)tără. Lat. cithera (Pușcariu 250; Candrea-Dens., 323; REW 1953; DAR); cf. it. cet(e)ra. Este dublet. de la chitară (var. ghitară), s. f., din ngr. ϰιυάρα, sau din it. chitarra (mr. chithară), și de la țițeră, s. f. (Trans., vioară), din mag. citera (Cihac, II, 488). – Der. cetera, vb. (Trans., a cînta la ceteră sau vioară; Mold., a molesta a importuna, a deranja), cf. Philippide, ZRPh., XXXI (1907), p. 303; ceteraș, s. m. (Trans., violonist, muzicant), din mag. citerás; chitarist, var. ghitarist, s. m. (persoană care cîntă la chitară). Vezi definitia »
BÓSĂ s. f. 1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.). 2. (anat.) protuberanță, umflătură, proeminență. 3. (fig.) aptitudine. (< fr. bosse) Vezi definitia »
fărtăúză, fărtăúze, s.f. (la pl.; reg.) glume proaste, nesărate. Vezi definitia »