Definita cuvantului bancă
BANCĂ3 s. f. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane. ◊ scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. ♦ a sta în banca sa = a fi neutru, a sta pasiv, indiferent. (< fr. banc, germ. Bank)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bancă
RETICULÍNĂ s.f. Substanță organică albuminoidă, care conține fosfor și care se găsește în țesutul conjunctiv reticulat. [< fr. réticuline]. Vezi definitia »
TRIFOLIÓZĂ s. f. boală toxică la oi cauzată de consumarea în cantitate prea mare a unor specii de trifoi. (< fr. trifoliose) Vezi definitia »
LOCÁNDĂ, locande, s. f. Han2, local în care se servesc băuturi; ospătărie, birt. [Var.: locántă s. f.] – Din it. locanda, ngr. lokánta. Vezi definitia »
posádă (posắzi), s. f. – 1. Cartier, periferie, suburbie. – 2. Post de graniță. – 3. Contribuție specială pentru menținerea unei fortărețe. – 4. Dispozitiv care reglează grosimea măcinișului. – Var. posad. Sl. posadŭ „cartier”, posada „așezare”, de la posaditi „a așeza” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 323), cf. sad, răsad. Pentru contribuție, cf. Pintea, Cercetări istorice, XIII, 145. – Der. posădi, vb. (Banat, a așeza), din sl., sb. posaditi; posadnică, s. f. (amantă), din sl. posadĭnica. Vezi definitia »
REMÍZĂ s.f. I. 1. Partidă de șah în care nici una dintre părți nu câștigă. 2. Formă de retribuire a muncii potrivit căreia pentru munca prestată se acordă o cotă procentuală. ♦ Comision dat la o vânzare, la o cumpărare etc.; reducere, rabat. II. 1. Construcție pentru adăpostirea vehiculelor, a locomotivelor etc. 2. Pădurice care servește ca loc de adăpost pentru vânat. [< fr. remise]. Vezi definitia »