DUBLÓN s.m. Veche monedă spaniolă de aur. [< fr. doublon, cf. sp. doblon]. Vezi definitia »

HEXAGÓN s. n. poligon cu șase laturi. (< fr. hexagone, lat. hexagonus) Vezi definitia »

IZOTÓN s. m. nucleu atomic care prezintă izotonie. (< fr. isotone) Vezi definitia »

MICRORAIÓN s. n. ansamblu urbanistic: locuințe, magazine, școli etc. (< rus. mikroraion) Vezi definitia »

TAUTOCRÓN, -Ă adj. (fiz.) care are loc în timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curbă ~ă (și s. f.) = curbă (cicloidă) în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare ~ă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone) Vezi definitia »