REZÍDUU, reziduuri, s. n. Materie rămasă de la o operație de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor unde se păstrează substanțe lichide sau unde se produce o ardere. [Pr.: -du-u. – Pl. și: reziduri] – Fr. résidu (lat. lit. residuum). Vezi definitia »

EXSÁNGUU, -UĂ adj. (Despre țesuturi) Lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pron. -gu-u, var. exanguu, -uă adj. / < fr. exsangue, cf. lat. exsanguis]. Vezi definitia »

DECÍDUU, -UĂ adj. (despre caliciu, frunze etc.) care se detașează de pe un organ; caduc, nepersistent. ♦ membrană ŭă = mucoasă a uterului gravidei care se expulzează după naștere. (< lat. deciduus) Vezi definitia »

contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr. Vezi definitia »

CONTÍGUU, -UĂ adj. legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva. (< fr. contigu, lat. contiguus) Vezi definitia »