Definita cuvantului reziduu
REZÍDUU, reziduuri, s. n. Materie rămasă de la o operație de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor unde se păstrează substanțe lichide sau unde se produce o ardere. [Pr.: -du-u. – Pl. și: reziduri] – Fr. résidu (lat. lit. residuum).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu reziduu
DECÍDUU, -UĂ adj. (despre caliciu, frunze etc.) care se detașează de pe un organ; caduc, nepersistent. ♦ membrană ŭă = mucoasă a uterului gravidei care se expulzează după naștere. (< lat. deciduus) Vezi definitia »
CONTÍNUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu, lat. continuus) Vezi definitia »
ASÍDUU, -Ă, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. Vezi definitia »
SUPÉRFLUU/SUPERFLÚU, -UĂ adj. de prisos; inutil. (< fr. superflu, lat. superfluus) Vezi definitia »
EXSÁNGUU, -UĂ, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre țesuturi) Care este lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric. [Pr.: -gu-u] – Din fr. exsangue, lat. exsanguis. Vezi definitia »