HIALOÍD, -Ă, hialoizi, -de, adj. 1. (Livr.) Care are aspect sticlos. 2. (Anat.; în sintagmele) Umoare hialoidă = lichid transparent care umple fundul globului ocular. Membrană hialoidă = membrană subțire care învelește corpul vitros. [Pr.: hi-a-lo-id] – Din fr. hyaloïde. Vezi definitia »

PLACÍD, -Ă adj. Apatic, flegmatic; calm, blajin. [Cf. fr. placide, it. placido, lat. placidus]. Vezi definitia »

POLIACÍD, poliacizi, s. m. Acid care conține în moleculă mai mulți atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. polyacide. Vezi definitia »

PALMATIFÍD, -Ă adj. (Despre frunze palmate) Care este tăiată în lobi așezați ca degetele mâinii și ale căror adâncituri ajung până la mijlocul limbului. [< fr. palmatifide]. Vezi definitia »

GERÍD, geriduri, s. n. (înv.) Numele unui joc turcesc în care călăreții aruncau, din galop, un băț în formă de suliță spre adversar, și pe care acesta trebuia să-l prindă tot din goana calului. ♦ Băț în formă de suliță folosit în acest joc. [Var.: gerét s. n.] – Din tc. cirid. Vezi definitia »