NÓMĂ¹, nome, s. f. (Med.) Stomatită cangrenoasă, specifică copiilor subalimentați și oamenilor slăbiți. – Din fr. noma. Vezi definitia »

șcórlă, șcórle, s.f. (reg.) 1. încălțăminte neîngrijtă sau deteriorată. 2. (în forma: șcârlă) pipă mare de lut în formă proastă. 3. vită bătrână, slabă și nărăvașă. 4. femeie bătrână și slabă. Vezi definitia »

pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală. Vezi definitia »

SILVÍNĂ s. f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic. [Var.: silvín s. n.] – Din fr. sylvine. Vezi definitia »

scorúșă (-e), s. f. – Fruct comestibil roșu, brun sau galben, ca o cireașă. Sl. (sb., cr., slov.) oskoruša (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 333), cf. bg. skoruša, văskruša, rut. skoruš. – Der. scoruș, s. m. (sorb, Sorbus domestica), a cărui legătură cu lat. scoruscius ‹ scoruscus (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; Pascu, I, 90) este improbabilă. Vezi definitia »