Definita cuvantului surdină
SURDÍNĂ s.f. Amortizor de zgomot. ♦ Dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru a-i micșora intensitatea sunetelor. ♦ În surdină = a) încet, cu sunete ușoare; b) fără zgomot, cu glas scăzut; în taină. [< fr. sourdine, cf. it. sordina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu surdină
DISTOMATÓZĂ s.f. Boală determinată de infestarea omului cu diferite specii de distom. ♦ Boală a ficatului la erbivore, datorită distomului; distomiază; (pop.) gălbează. [< fr. distomatose]. Vezi definitia »
grániță (gránițe), s. f. – Frontieră, hotar. – Mr. graniță. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) granica (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 142; cf. Gáldi, Dict., 177). – Der. grănicer, s. m. (paznic de frontieră); grăniceresc, adj. (propriu grănicerilor). Vezi definitia »
CAPÓTĂ s.f. Acoperiș (pliabil) al unui vehicul făcut din pânză, din piele etc. ♦ Înveliș de tablă care acoperă și protejează motorul unui automobil. ♦ Învelitoare (de pânză sau de alt material) a unor angrenaje. [< fr. capote]. Vezi definitia »
ZÁNCĂ, zanci, s.f. (Reg.) Unealtă de pescuit formată dintr-un pripon simplu, cu cinci până la opt cârlige. Vezi definitia »
RUȘULÍCĂ s. f. (Bot.) Struguraș (3), (Hieracium aurantiacum). (din rus2) Vezi definitia »