EXCLUSIVÍSM s. n. 1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora. 2. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme) Vezi definitia »

REÍSM s. n. (fil.) concepție potrivit căreia lucrurile concrete, materiale alcătuiesc substratul ultim al lumii. (cf. lat. res, lucru) Vezi definitia »

OPOZIȚIONÍSM s. n. reacție de opoziție; negativism. (< opoziție + -/on/ism) Vezi definitia »

EXOMORFÍSM s.n. Ansamblu de transformări metamorfice, determinate de o masă eruptivă în rocile înconjurătoare. [< fr. exomorphisme, cf. gr. exo – în afară, morphe – formă]. Vezi definitia »

NORMATIVÍSM s.n. Curent în filozofia contemporană a dreptului, care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. [< fr. normativisme]. Vezi definitia »