Definita cuvantului corli
corlí (-lésc, -ít), vb. – A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. Creație expresivă ca în toate vb. terminate în -li: pentru rădăcina expresivă, cf. corcodel. – Der. corlă, s. f. (păsări acvatice, care în alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al căror nume este în legătură, după Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stîrc” (pentru caracterul său expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gîndea fără nici un temei, la pol. kulik „pescăruș”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu corli
gevelí, gevelésc, vb. IV (reg.) a se plânge, a se văita. Vezi definitia »
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală. Vezi definitia »
povălí, povălésc, vb. IV (reg.) 1. a preface, a transforma. 2. (despre aluatul de pâine, în forma: povălui) a da formă rotunjită pentru copt. Vezi definitia »
umilí (-lésc, -ít), vb. – 1. (Refl.) A se căi, a avea o atitudine smerită, a se comporta creștinește. – 2. A se înjosi. – Var. înv. omili. Sl. umiliti sę „a se căi” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 196; Tiktin). În sensul al doilea, care pare modern, trebuie să fi influențat fr. humilier. Der. propusă de Scriban, din sl. umaliti „a micșora”, nu pare probabilă. – Der. umilenie, s. f. (căință, mustrare de cuget), înv.; umilință, s. f. (înv., devoțiune, pietate; smerenie); umil, adj. (modest, smerit), din lat. humilis (sec. XIX), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adj. (înjositor). Vezi definitia »
muzgălí, muzgălésc, vb. IV (reg.) a mișca din loc, a urni. Vezi definitia »