Definita cuvantului corovatic
corovátic (corovátici), s. m. – 1. Lumînărică (Verbascum phlomoides). – 2. Gențiană (Gentiana asclepiadaea). – 3. Centaură (Centaurea axillaris). – 4. Cioară albastră (Coracias garrula). – Var. corovaică, (s)corobatică, corobațică. Sl. (rus.) korovatiku „de vacă”, de la korova „vacă”. Semantismul se explică prin forma plantelor (gențiana se mai numește coada vacii) și în ultimul caz, prin culoare (DAR). – Der. corobatică, s. f. (centaură), probabil confuzie cu coroabă, sau corobeață.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu corovatic
nevedérnic, nevedérnică, adj. (înv. și reg.) invidios, pizmaș. Vezi definitia »
PÍCNIC, picnicuri, s. n. (Livr.) Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picníc] – Din fr. pique-nique. Vezi definitia »
buríc (-ce), s. n. – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., cf. it. belico, (um)bilico; cf. și prov. ombelic, embelic, fr. nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Der. buricat, adj. (proeminent); burica, vb. (a bomba, a curba); buricătură, s. f. (proeminență). Vezi definitia »
GEOTRÓPIC, -Ă adj. Referitor la geotropism. [< fr. géotropique]. Vezi definitia »
ITÁLIC, -Ă adj. 1. referitor la Italia antică. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cursiv. (< fr. italique, lat. italicus) Vezi definitia »